1359


 
AcasaAcasa  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiţi
 

 De neamul moldovenilor ŞTEFAN CEL MARE

In jos 
AutorMesaj
Adrian
Admin


Numarul mesajelor : 74
Varsta : 36
Localizare : Moldova
Data de inscriere : 18/10/2008

De neamul moldovenilor ŞTEFAN CEL MARE  Empty
MesajSubiect: De neamul moldovenilor ŞTEFAN CEL MARE    De neamul moldovenilor ŞTEFAN CEL MARE  Icon_minitime1Joi Noi 04, 2010 9:22 pm

De neamul moldovenilor ŞTEFAN CEL MARE (anii domniei: 1457-1504)

Cronicile bătrîne deapănă o legendă, precum că la o mănăstioară, drept Cetatea Albă, s-a aflat o pisanie în care se arată că Domnitorul Ţării Moldovei Bogdan Vodă i-a închinat lui Dumnezeu pe fiul său Ştefan să fie Oşteanul lui Hristos…

A fost asta să fie întru acea vreme, cînd lumea creştină se găsea la grea cumpănă, putînd să piară la o mişcare de deget a Semilunii. Neamurile creştine nădăjduiau să vină de la o zi la alta un mare izbăvitor. Şi el s-a arătat: Ştefan Voievod, nepotul lui Alexandru cel Bun, cel mai aprig păzitor al creştinismului.

Precum ne mărturiseşte bătrînul cronicar Ureche, în anul 1457, de Sfintele Paşti, cînd tocmai începuse să înflorească liliacul şi să înmugurească codrii, se stîrnise zvon în toată Ţara că Ştefan Voievod „ridicatu-s-au de la Ţara Muntenească cu mulţime de oaste... şi sileşte spre scaunul Sucevii”. Venea în locul lui Petru Aron, unchiul său, care îl ucisese pe părintele Domnitorului, pe Bogdan al II-lea, şi se făcuse domnitor, închinînd Ţara turcilor...

...Clopotele băteau de zor, vestind sosirea noului domn la Suceava. Era zi de 14 aprilie, în ajunul Paştelui, zi cu soare mult. „Peste Moldova luci un soare al învierii”, - spune cronicarul. Mitropolitul Teoctist a ieşit întru întîmpinarea Voievodului cu mulţimea de călugări şi boieri ai Ţării şi mai mari şi mai mici, la locul judecăţilor, care se cheamă Direptate, unde se adunase o mulţime imensă. În faţa ei Mitropolitul unse lui Ştefan fruntea cu sfîntul mir şi i-a aşezat pe cap cununa. Măria Sa a zis atunci încrîncenat:

- Am venit să fac rînduială în Ţara Moldovei!...

Şi aşa a fost. Mai întîi, mîntui Ţara de Aron Vodă-tiranul, apoi porni cu oastea să întărească hotarele răsăritene, cetăţile Hotinul, Soroca, Tighina, orînduind pretutindeni straja.

Visul domnitorului, precum spune cronicarul, era „să răscumpere” Cetatea Chiliei şi Cetatea Albă, „pe care le luase păgînii de la alţi domni”. Măria sa Ştefan ştia prea bine că Ţara sa este „Poarta Creştinătăţii” şi dacă Moldova cade la strîmtoare, atunci este ameninţată întreaga comunitate creştină, „Zguduind din pace-adîncă ale lumii începuturi” (Eminescu). Şi visul acesta „s-a făptuit, cu vrerea Domnului, în al 9-lea an al domniei sale, la ghenarie 23”, - menţionează cronicarul Ureche. Adică în anul 1465, amîndouă cetăţi, Chilia şi Cetatea Albă, au fost recucerite. Astfel Moldova îşi deschisese din nou fereastra spre Mare. Se săvîrşise un act de mare importanţă istorică şi social-politică. Căci, spunea Vodă Ştefan, „Chilia şi Cetatea Albă sînt Moldova toată, şi Moldova cu aceste ţinuturi este un zid pentru Hungaria şi ţara Leşească”.

A început atunci Măria Sa Ştefan să „tocmească scrisori către sfinţitul Părinte Piu, Papa Romei, cerîndu-i să strige craii şi domnii la război împotriva nelegiuitului”, „să-l sprijine ca pe unul ce a făcut legămînt de moarte pentru legea lui Hristos...”. „Dar domnii şi craii vedeau că vine primejdie numai asupra Moldovei; deci, au vreme de gîndit", scrie cu adîncă amărăciune marele Sadoveanu în " Viaţa lui Ştefan cel Mare". Aşa că a stat Ştefan Vodă de unul singur în bătaia puhoaielor barbare, care călcau întruna Ţara „cu toată sila lor de ieniceri”.

Sînt 47 bătălii, purtate de Măria Sa Ştefan Vodă, dintre care cu adevărat istorice au fost cele cu turcii - la Podul înalt din sus de Vaslui (1475), la Valea Albă (1476); cu Baiazid la Chilia şi Cetatea Albă (1484); cu Hruet al Ungariei spre Siret la Şcheia (1486); cu Albrecht, Craiul leşesc, la Codrul Cosminului (1497). Şi din toate, cu excepţia a două, a ieşit biruitor. Faima domnitorului Moldovei mergea prin toată Europa, însuşi Papa de la Roma lăudîndu-l pentru înţelepciune şi vitejie.

„Şi au domnitu Ştefan Vodă 47 de ani şi 2 luni şi 2 săptămîni şi au făcutu 47 de mănăstirii, ne spune cronicarul, "şi fost-au acestu Ştefan Vodă om nu prea mare de statu, mînios şi degrabu vărsător de sînge... La lucruri de războaie meşter şi pentru acea raru războiu de nu biruia. Şi unde-l biruia alţii, nu pierdea nădejdea, că ştiindu-se căzut jos, să ridica de asupra biruitorilor...”.

Sergiu NUCĂ

http://www.moldova.md/md/istorie/2393/
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://moldodava.forumbook.ru
 
De neamul moldovenilor ŞTEFAN CEL MARE
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
1359 :: Biblioteca :: Articole-
Mergi direct la: